Viața nu iartă – (1958)

Un tânăr intelectual rănit pe frontul celui de-al doilea război mondial își evocă, în trepte succesive, trecutul propriu și pe cel al tatălui său (până în perioada anterioară primului război mondial) încercând să răspundă unor întrebări fundamentale privind rațiunea războiului și a pregătirilor de război, în general.

(Bujor Râpeanu)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.